From the Prehistory Art’s spirals to a projection of eternity

https://culturaromana.ro/cristian-horgos-libertate-egalitate-fraternitate-natalitate/

Un stâlp nutrit din ambiție o lucrare numai cerbicie, o explozie de pomină, doar din sfială. Nu te apleca mai mult asupra rădăcinilor.

Idol mi-a fost cuvântul - Și doar mi se spusese să nu-mi fac chip cioplit din litere culese la sufletescul linotip mecanic... De-acuma voi tăcea. Tăcerea, și ea vinovată, însă fără tăișul enigmatic al unui dezmințit elogiu. A, și cât de bine se va citi pe chipul meu eretic Tăcerea. Închide-te! Ferește-te! Și mai cu seamă ochii... Te pot trăda în lupta surdă, fără geamăt, așa cum și țigara-n beznă poate aprinde trabucul unei guri de tun.

Economisiți lumina de soare! Tu, ochi, drămuiește-te în univers și tu, prea plin, mai contenește înaintea marii licitații. Iar în cuget mai aprindeți un opaiț - economisiți lumină pentru noaptea ce vine... Că, iată, iese moartea călare și se preumblă ca o gardă de carabinieri în jurul serafimului din caleașcă. Mai puneți deoparte și o lacrimă de deochi căci nici țâța cerului nu mai dă lapte și au secat ploile de stele căzătoare... Și tu, cometa mea bengaleză, surioară, mai înghesuiește-ți coada de păuniță involtă păunița codrilor haotici fără de Pădurar, preumblă-te mai puțin! Economisiți căldură sufletească, îmi și țiuie urechea a pustiu, mă încălzesc numai anii lumină ce scriu o Cartă de aur: deverul, adeverirea și celelalte tot alișverișul duhovnicesc.

Când atomii lin horesc Psalmul lor dumnezeiesc Și când ochii enigmatici Din tocmiri de matematici Izbucnesc, cu flăcări mute: Cu cimbale, cu lăute, Și cu nai, cu harfe mari, Suntem magi și lăutari Pentru Rostul între rosturi Ce rostește Pe-de-rosturi, Pentru muguri între muguri, Desfăcutul să te bucuri

E o tristețe mare peste lume, Ea vine chiar din cupa bucuriei, Chiar din prea plinu-i se revarsă. E bucuria chiar, gemând setoasă. Cât vom trăi vom murmura anume Refuzul dârz, tăria de-a pricepe Acel sfârșit ce la priveghi începe Și culminează-n țipătul agonic Văzut - și totuși altfel totdeauna, Deși halucinat în bezna slută Când inima, ca David lui Saul, În ceasul hâd al nopții Cu harfa își ajută...

de Sorin Vieru Au copleșit lumini inegalate Și sufletul în contemplări mi-l scald. Înscrise hotărârile curate, Cum Tablele de Legi în dur bazalt. Că dragostei fugind neînturnate Acum și pururi îi rămân herald. Ninsoarea stelelor dintru înalt Asupră-mi arde trainice carate. Monodic, ursitor, presusul scald Pe coarda amintirii iarăși bate. Recluziune. Sumbră voluptate! Nespuse de rece și nespus de cald, În jurul meu asemeni unui fald Înfășură-te deci, singurătate!

De Sorin Vieru Și veri rămâne singur Cu zâmbetul pe chip Și îți vei spune iarăși Că altfel nu e chip. Obraz strâmbat de zâmbet, Maimuță, chip tehui, Săltând din creangă-n creangă Pe pomul timpului. Cu tatuaj de zâmbet Sub cerii goi și sterpi În nopți șuierătoare Cu greieri și cu șerpi.

Poate gândești acuma: la poli sunt eschimoși, Alunecă pe sănii în Labrador, frumoși Cum numai încordații spre pradă și spre foc Mai pot să fie-n lumea ce nu-și găsește loc De-atâta confort și-atâta tristețe în obiecte Ce-și moleșesc stăpânii, ori slugile selecte. Poate să iei cu tine doar blana ta de focă, Harponul, axialul topor și echivocă Lumina cuibărită în bulgărul de seu Și tot ce se vădește a fi dichisul tău: Femeia, pruncul, câinii și gândul încordat Spre urma din zăpadă și chipul aziat Al idolului nordic, bunic de Dumnezeu... Tăcerea e cu tine, dar și blestemul greu Al pustniciei tale între atâția pustnici Ce își trăiesc naufragiul printre ghețari lăuntrici, Tăcerea e în tine ca un altar de gheață, Tăcerea ce-amenință sticloasă și măreață. Eu văd ... și duc cu mine sub piramida gheții Ce mi-au șoptit albi Sfincșii, în aurora vieții.

de Sorin Vieru (1934 - 2018) Ascultă, Doamne, îți voi vorbi, Fiindcă nu-mi răspunzi. Tu ești bun fiindcă eu sunt așa cum mă știu. Tu ești atotputernic fiindcă eu sunt bicisnic. Te găsesc pretutindeni fiindcă nu-mi găsesc locul. Ești Adevăr și Cale, Iar eu stau pe gânduri, discut, de toate mă îndoiesc. Ești Unul - Fiindcă eu sunt doi, mulți, cohortă, mă dedublez, mă multiplic și sunt doar o părticică din mine însumi, sunt Mulțimile. Tu ești tufișul de mărăcini, focul înfrigurat care mă zgâlțâie. Tu ești pâinea și vinul fiindcă eu sunt aluatul și mustul. Ai făcut lumea în șase zile ca eu să nu-mi găsesc odihna și să nu termin nimica din câte am început? Va veni o zi când trâmbițele vor suna, când totul va fi bine, neîndoielnic și indiferent bine, fiindcă îmi vei răspunde atunci când nu voi mai aștepta nimic de la Tine și focul răspunsului va arde potolit, cu măsură, cu multă măsură. In memoriam Sorin Vieru https://revista22.ro/cultura/in-memoriam-sorin-vieru

https://www.entasis.it/archives/4275

The spiral is referenced and illustrated in Man and His Symbols (1964). The spiral, though not explicitly included, may be understood as derived from the evolving circle, prompting the question of whether it deserves greater symbolic recognition today. Evidence suggests that spirals were carved into Neolithic megaliths across distant islands and continents—possibly indicating a universal link to the unconscious. The spiral is described as a motif emerging during altered states of consciousness that often lead to visionary experiences (Lewis-Williams & Pearce, 2005) and employed in hypnosis as a tool for accessing the subconscious. My connection to the spiral led to the connection of a meaningful life. Furthermore, reports from past-life regression hypnosis suggest that individuals not only engage with archetypal hero myths but also frequently perceive spirals or vortexes during their experiences. My connection to the spirals I started, three years ago, to have dreams that, afte...

https://contacteculturale.ro/2026/03/19/cristian-horgos-mostenirile-deschise-ale-lui-brancusi-d-16-martie-1957/ https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=14196:simbolurile-primitiv-arhetipale-ale-bunului-druid-brancusi&catid=14&Itemid=117 https://culturaromana.ro/cristian-horgos-simbolurile-primitiv-arhetipale-ale-bunului-druid-brancusi-partea-i/ https://culturaromana.ro/cristian-horgos-simbolurile-primitiv-arhetipale-ale-bunului-druid-brancusi-partea-ii/ Brâncuși a folosit atât conștient, cât și inconștient simboluri primitive, arhetipale, în sensul pe care îl arată psihologia jungiană. Iată doar principalele: simbolul falic din „Prințesa X” („Capul Prințesei Marie Bonaparte”), spirala portret a lui James Joyce și alte spirale făurite din fier, „romboizii” Coloanei Infinitului, capul Muzei Adormite, oul cosmic al Nou-născutului și al „Începutului Lumii”, păsările simbolice și cercurile din Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Aleea Scaunelor. O ...

Brancusi used both consciously and unconsciously primitive, archetypal symbols, in the sense shown by Jungian psychology. Here are just the main ones: the phallic symbol in "Princess X" ("Head of Princess Marie Bonaparte"), the portrait spiral of James Joyce and other spirals forged from iron, the "rhomboids" of the Column of Infinity, the head of the Sleeping Muse, the egg of the Newborn and of "The Beginning of the World", the circles in the Gate of the Kiss, the Table of Silence and the Alley of Chairs. A series of articles show that Brancusi's primitivism has its sources in Romanian and African folklore. However, there are also some that emerged brilliantly from his subconscious, through the collective subconscious defined by psychologist Carl Jung. Thus, during Brancusi's creative period, Neolithic spirals were little known. Also, Brâncuși did not have access to the rhombuses that we find today in Neolithic or even Paleolithic artif...