Au copleșit lumini inegalate
de Sorin Vieru
Au copleșit lumini inegalate
Și sufletul în contemplări mi-l scald.
Înscrise hotărârile curate,
Cum Tablele de Legi în dur bazalt.
Că dragostei fugind neînturnate
Acum și pururi îi rămân herald.
Ninsoarea stelelor dintru înalt
Asupră-mi arde trainice carate.
Monodic, ursitor, presusul scald
Pe coarda amintirii iarăși bate.
Recluziune. Sumbră voluptate!
Nespuse de rece și nespus de cald,
În jurul meu asemeni unui fald
Înfășură-te deci, singurătate!

Comments
Post a Comment