Tăcerea e în tine (de Sorin Vieru - volumul Ultima Thule)
Poate gândești acuma: la poli sunt eschimoși,
Alunecă pe sănii în Labrador, frumoși
Cum numai încordații spre pradă și spre foc
Mai pot să fie-n lumea ce nu-și găsește loc
De-atâta confort și-atâta tristețe în obiecte
Ce-și moleșesc stăpânii, ori slugile selecte.
Poate să iei cu tine doar blana ta de focă,
Harponul, axialul topor și echivocă
Lumina cuibărită în bulgărul de seu
Și tot ce se vădește a fi dichisul tău:
Femeia, pruncul, câinii și gândul încordat
Spre urma din zăpadă și chipul aziat
Al idolului nordic, bunic de Dumnezeu...
Tăcerea e cu tine, dar și blestemul greu
Al pustniciei tale între atâția pustnici
Ce își trăiesc naufragiul printre ghețari lăuntrici,
Tăcerea e în tine ca un altar de gheață,
Tăcerea ce-amenință sticloasă și măreață.
Eu văd ... și duc cu mine sub piramida gheții
Ce mi-au șoptit albi Sfincșii, în aurora vieții.


Comments
Post a Comment